Cât costă un meniu digital în 2026
Ce plătești de fapt pentru un meniu digital: de la gratuit cu limite până la sisteme de casă cu ofertă la cerere, plus costurile care nu apar în preț.
Meniu digital · Echipa Buono
Răspunsul scurt: de la zero până la câteva sute de lei pe lună, iar la sistemele mari de casă nici nu ți se spune prețul până nu suni. Răspunsul lung e mai interesant, pentru că abonamentul e rar partea cea mai scumpă.
Pentru ce plătești, de fapt
Un meniu digital e o pagină cu meniul tău și un cod care o deschide. Atât. Când plătești un abonament, plătești ca pagina aia să stea online, să se încarce repede pe un telefon prost, să o poți schimba dintr-un formular fără să chemi pe nimeni, și să arate ca un meniu, nu ca un PDF pe care îl tragi cu două degete ca să vezi prețul.
Peste asta vin lucrurile care diferențiază planurile între ele: câte produse ai voie să pui, dacă poți avea meniul în mai multe limbi, dacă apare numele furnizorului jos pe pagină, dacă oaspetele poate comanda din telefon sau doar să citească. Ultima e cea care schimbă cel mai mult prețul, așa că nu compara un meniu de citit cu unul din care se comandă.
Cam ce există pe piață
Fără nume, pentru că prețurile se schimbă de la o lună la alta. Dar ca ordine de mărime, în România lucrurile arată cam așa.
Gratuit, cu limite. Aproape toată lumea are un plan la zero lei, și aproape toate au o limită de produse pe undeva pe la câteva zeci. Pare mult până numeri: fiecare sos, fiecare suc, fiecare mărime de pizza e un produs. Unele planuri gratuite pun reclame în meniul tău, altele doar o mențiune a furnizorului la sfârșitul paginii. Întreabă ce se întâmplă cu produsul 31. Dispare, se ascunde sau te blochează până plătești?
Abonamente mici. De la câteva zeci de lei pe lună până pe la o sută și ceva, sau echivalentul în euro, undeva între 8 și 15 euro pe lună. Aici intră produsele nelimitate, pagina fără mențiunea furnizorului și, la unii, limbile în plus. Mai sunt și cei care vând pe an, de la câteva zeci de euro până spre o mie de lei, uneori fără variantă lunară deloc.
Plată unică. Câțiva cer o sumă la început, de ordinul sutelor de euro, și apoi fie nimic, fie o mentenanță lunară mică. Iese mai ieftin peste trei ani, doar că banii pleacă înainte să știi dacă îl folosește cineva.
Comenzi din meniu. Când oaspetele poate și să comande, nu doar să citească, prețul poate urca, la unii până spre câteva sute de lei pe lună, pentru că undeva trebuie să ajungă comanda aia: pe un telefon al ospătarului, pe un ecran în bucătărie, într-o casă. Nu mai e doar o pagină.
Sistemele de casă. Multe POS-uri au și meniu digital în ofertă, dar nu publică prețul. Oferta vine la cerere, de multe ori cu o taxă de instalare. Dacă ai deja un sistem de casă, întreabă-ți furnizorul înainte să plătești altcuiva. Poate ai meniul inclus și nu știi.
La orice preț vezi afișat, întreabă dacă e cu sau fără TVA. Pe multe pagini nu scrie, iar diferența pe factură nu e mică.
Ce nu scrie în preț
Aici se duc banii pe care nu-i pui în calcul când te uiți la abonament.
Codurile. Trebuie tipărite, laminate sau puse pe un suport, iar suporturile de masă dispar. Nu e o sumă mare, dar e una care revine, pentru că la a doua vară jumătate din ele sunt pătate sau îndoite.
Traducerile. Unele servicii traduc automat, cu rezultatele pe care le știi din traducerile automate. „Mici” devine „small”. Dacă scrii tu textele în engleză, ai nevoie de cineva care să le scrie bine, și asta e fie timp, fie bani.
Pozele. Poți porni fără ele, și pentru multe localuri e chiar mai bine așa. Dacă le vrei, ori plătești un fotograf, ori stai o după-amiază între prânz și seară cu telefonul lângă fereastră.
Cineva care îl ține la zi. Ăsta e costul adevărat și cel pe care nu ți-l spune nimeni. Cineva trebuie să schimbe prețul când se scumpește mozzarella, să marcheze mielul epuizat în mijlocul serii și să treacă alergenii când schimbi furnizorul de pâine. Dacă omul ăla nu există, meniul digital o să te coste în discuții la plată.
Și datele în sine. Alergeni, ingrediente, gramaje, valori nutriționale dacă le afișezi. Le adună cineva, o dată, cu răbdare, indiferent ce serviciu alegi.
Ce plan la ce local
La un bar sau o cafenea cu o listă scurtă, un plan gratuit poate fi suficient ani de zile. Numără produsele cu tot cu mărimi și uită-te ce vede clientul pe pagină. Dacă te deranjează reclama sau mențiunea furnizorului, abia atunci plătești.
La un restaurant cu meniu lung, fără comenzi din telefon, îți trebuie produse nelimitate, deci un abonament mic. Aici merită să te uiți la prețul pe an, nu pe lună, pentru că mulți dau o reducere serioasă la plata anuală. Doar că dai banii înainte. Pentru un local deschis de două luni, plata lunară e mai sănătoasă chiar dacă iese mai scump pe hârtie.
Dacă vrei comenzi de la masă, întrebarea nu mai e cât costă, ci ce se întâmplă după ce omul apasă „Comandă”. Cine o primește, pe ce o vede, cum ajunge la bucătărie, cum se închide nota la final. Un sistem de comenzi ieftin care lasă comanda într-o listă pe care nu se uită nimeni e mai scump decât orice.
Și dacă îți trebuie doar meniul, nu plăti pentru comenzi. Sună evident, dar planul mai mare se vinde ușor.
Cât costă la Buono
Ca să nu ne ferim de propriile cifre: Gratuit e 0 lei, cu până la 30 de produse în meniu și mențiunea „Făcut cu Buono” la sfârșitul paginii. Meniu e 69 lei pe lună, cu produse nelimitate și fără mențiune. Servire e 199 lei pe lună și adaugă comenzile de la masă, chemarea ospătarului, nota cerută din telefon, aplicația pentru ospătari, planul de sală și ecranele pentru bucătărie și bar. Complet se face la cerere. Toate sunt pe local.
Dacă plătești pe un an, plătești cât zece luni: 690 lei pentru Meniu în loc de 828, 1.990 lei pentru Servire în loc de 2.388.
Contul ți-l faci singur la app.buono.ro/register, pornești pe Gratuit cu meniul gol, iar Meniu sau Servire le activezi din cont, cu cardul, când ai nevoie. Pentru Complet, scrie-ne.
