Ce poze și ce descrieri fac un meniu să vândă

Vând descrierile care spun clar ce vine în farfurie și pozele în care preparatul arată ca atunci când ajunge la masă. Nu-ți trebuie cuvinte frumoase și nu-ți trebuie fotograf. Omul trebuie doar să-și poată imagina farfuria înainte să comande, și tu să nu-l minți.

Descrierile

Compară:

Piept de pui savuros, pregătit cu grijă, servit cu garnitură.

Piept de pui la grătar, cu cartofi copți cu rozmarin și sos de iaurt cu usturoi.

Prima se poate spune despre orice pui din oraș. A doua te face să te gândești dacă vrei usturoi în seara asta, adică deja ai început să comanzi.

„Delicios”, „savuros”, „proaspăt”, „cu pasiune”, „ca la mama acasă” pot să dispară din meniu și nu pierzi nimic, pentru că oaspetele presupune oricum că ai încercat să faci mâncare bună. Pune în locul lor lucrurile pe care nu le poate ghici: cum e gătit, la grătar, la cuptor, afumat, în sos. Cu ce vine, dacă garnitura e inclusă, ce sos are. Ce are special, dacă are cu adevărat, aluatul care stă 48 de ore, carnea de la fermierul din zonă, murăturile făcute de voi. Și ce l-ar putea surprinde: e iute, vine cu os, durează 25 de minute, ajunge pentru doi.

Ultimul lucru îți scutește și farfurii întoarse. Omul care a citit că e iute nu mai cheamă ospătarul după prima îmbucătură, iar cel care a citit „25 de minute” își ia ceva de băut și așteaptă liniștit.

Pe telefon, o descriere ține cam două rânduri. Dacă ți-a ieșit un paragraf, taie până rămâne ce ai zice cu voce tare unui prieten care te întreabă ce e aia. Și lasă numele preparatului în pace. „Ciorbă de burtă” nu trebuie să devină „Tradiția Ardealului în farfurie”, că lumea tot ciorbă de burtă o caută și n-o găsește.

Un test bun: întreabă un ospătar ce-l întreabă oamenii cel mai des. Răspunsurile alea sunt descrierile care lipsesc.

Pozele, cu telefonul

Nu-ți trebuie fotograf pentru început. Îți trebuie o masă lângă fereastră și o oră între prânz și seară, când e lumină afară și bucătăria nu e sub presiune.

Întâi șterge obiectivul telefonului cu un colț de tricou. Sună prostesc, dar de acolo vin jumătate din pozele cețoase. Lumina vine de la fereastră, din lateral, fără bliț și fără becurile din sală, care îngălbenesc tot. Pizza, salatele și bolurile se fac de sus. Burgerul, desertul cu straturi și tot ce are înălțime se fac dintr-o parte, cu telefonul mai jos. Farfuria umple cadrul, pentru că pe ecranul unui telefon o farfurie mică în mijlocul unei mese întregi nu mai spune nimic. Și fără filtre: mâncarea trebuie să arate ca atunci când vine, altfel omul se simte păcălit și pe bună dreptate.

Bucătarul face porția exact cum o face la servit, cu marginea farfuriei ștearsă. Dacă în poză sunt trei creveți în plus față de ce ajunge la masă, omul o să observe, și o să numere. Păstrează aceeași masă și aceeași lumină pentru toate pozele, ca să nu pară adunate de pe cinci telefoane.

Unele preparate nu ies bine niciodată. Ciorbele, tocănițele și tot ce e maro și are sos arată rău în poze oricât te-ai chinui. Sunt preparate bune fără poză, atât. În Buono, produsul fără fotografie apare doar cu text, iar dacă nu ești mulțumit de niciuna le oprești pe toate dintr-un comutator și ai un meniu curat. Mai bine opt poze bune decât 40 cu jumătate care strică impresia, și dacă n-ai niciuna bună, un meniu curat doar cu text e perfect în regulă. Începe cu ce vrei să vinzi cel mai mult și cu ce e greu de imaginat. Nimeni n-are nevoie de poză ca să știe cum arată o cola.

Ordinea

Pe telefon, omul vede câte un ecran și derulează. Ce e pus primul în categorie se citește sigur, ce e pe la capăt poate nu. Așa că primele două sau trei locuri din fiecare categorie trebuie gândite.

Pune acolo ce iese bine în fiecare seară, ce se face ușor când e aglomerat și ce îți lasă un câștig bun. Preparatul scump cu care ești mândru nu trebuie neapărat în frunte. Pune-l unde se vede, dar lângă altele, ca omul să nu simtă că îl împingi spre cea mai mare notă.

Categoriile merg în ordinea în care mănâncă oamenii, cu o excepție: dacă lumea vine la tine pentru pizza, pizza stă prima, nu aperitivele de care nu-i pasă nimănui. O categorie cu 25 de produse e greu de parcurs pe telefon. Împarte-o, Pizza clasică și Pizza cu carne, sau scoate ce nu se comandă. După o lună, întreabă bucătăria ce n-a mai ieșit deloc. Multe din preparatele alea pot pleca, și nimeni n-o să le simtă lipsa. Iar ordinea o schimbi trăgând produsele și categoriile cu degetul, nu e nevoie să refaci nimic.