Cum schimbi prețurile în meniu fără să retipărești
De ce amâni retipărirea și cât te costă amânarea, când merge o etichetă lipită, cum faci hârtia schimbabilă și cum ții meniul de hârtie după cel digital.
Meniu digital · Echipa Buono
Furnizorul a scumpit carnea și trebuie să umbli la șase preparate. Dacă ai 40 de meniuri tipărite, cartonate, frumoase, știi deja ce urmează: deschizi fișierul, sau cauți pe cineva care îl mai are, verifici toate prețurile încă o dată, aștepți tipografia și arunci ce a rămas din tirajul vechi. Fiindcă e atâta drum, amâni. Și câteva luni vinzi cele șase preparate la prețul de dinainte, fără să-ți dai seama cât te costă amânarea aia.
Problema retipăririi nu e factura de la tipografie. E că nu o faci. Ca să ieși din cercul ăsta, ai două drumuri: faci meniul de hârtie din foi pe care le poți înlocui singur, sau îl muți pe telefon, unde prețul se schimbă într-un singur loc. Multe localuri ajung la un amestec, cu meniul digital ca sursă și câteva exemplare tipărite care se țin după el. Dacă vrei să pui cifrele față în față, ce costă un meniu digital am scris separat.
Eticheta lipită
Eticheta peste preț merge la urgență, pentru un preparat sau două, o singură dată. Trebuie să fie curată, cu același font, și pusă pe toate exemplarele. Numără-le înainte, pentru că cele de pe terasă și cel uitat sub tejghea se ratează cel mai des, și fix ăla ajunge la masa care se uită la ce e dedesubt.
Problemele încep la a treia etichetă. Unele se dezlipesc când se șterge meniul, iar un meniu cu petice arată ca un local care se chinuie. Iar cu pixul nu se scrie niciodată, oricât de grăbit ai fi, pentru că un preț scris de mână peste unul tipărit îi spune omului că la tine prețul e negociabil.
Hârtia pe care o schimbi singur
Dacă vrei să rămâi pe hârtie, gândește meniul de la început pentru schimbări. O mapă cu foi care se scot, tipărite pe imprimanta ta sau la centrul de copiere de după colț. Mapa o cumperi o dată, apoi schimbi doar pagina atinsă. Și o foaie separată pentru ce se scumpește des, vinurile, peștele, meniul zilei, pusă în mapă lângă restul, ca să nu refaci tot meniul pentru un Sauvignon.
Ce pierzi e aspectul de carte tipărită frumos. La un restaurant unde cartea face parte din seară contează, la o pizzerie de cartier nu observă nimeni.
Pe telefon
Într-un meniu digital deschizi produsul, scrii prețul nou și salvezi. Codul de pe masă rămâne același, deci n-ai nimic de tipărit, iar cine deschide meniul după aia vede prețul nou. Se poate face și de pe telefon, între două comenzi, dar mai bine dimineața, înainte să se deschidă localul, pentru că cine a citit meniul la 13:00 și comandă la 13:10 n-ar trebui să se trezească la notă cu altă cifră. Despre discuția aia de la plată am mai scris.
Și hotărăște cine are voie să schimbe prețuri. Dacă pot trei oameni și nimeni nu ține minte cine a umblat, data viitoare când o cifră pare greșită n-o să știi de la ce a pornit și o să dai vina pe sistem.
Când ai și meniu digital, și hârtie
Mulți păstrează câteva meniuri tipărite la bar, pentru cine nu vrea să scaneze, și bine fac. Doar că de aici vine cea mai urâtă situație posibilă: oaspetele are hârtia veche în mână, iar nota vine cu prețul nou, și tu ai de ales între a pierde trei lei și a pierde omul.
Așa că schimbarea se face o dată, ca o listă de bifat. Schimbi prețul în meniul digital și în programul din care scoți nota, în aceeași dimineață. Înlocuiești foile în toate exemplarele de hârtie, cu cele de pe terasă cu tot. Pui în colțul foii, cu litere mici, data de la care e valabilă, ca să vezi dintr-o privire care exemplar a rămas în urmă. Te uiți unde mai apare meniul: poza din vitrină, pagina de Facebook, profilul de pe Google, site-ul. Și le spui ospătarilor ce s-a schimbat și de ce, înainte să intre primul om pe ușă.
Penultimul pas e cel care se uită. Un PDF vechi pe Facebook trăiește ani de zile și cineva tot o să vină cu el pe telefon, să-ți arate că la tine ciorba e 18 lei.
Oaspeții care vin des
Clientul obișnuit nu mai citește meniul. Comandă „ca de obicei” și află de scumpire la notă, ceea ce strică mai mult decât scumpirea în sine. Un ospătar care îl știe îi poate spune înainte, din treacăt: „Să știți că la ciorbă am schimbat prețul de luna asta, a crescut carnea.” O propoziție, fără scuze și fără afiș la intrare.
Echipa are nevoie de un răspuns scurt pentru cine întreabă, același de la toți, spus cu tonul cu care spui că s-a terminat somonul. Motivul adevărat merge cel mai bine, pentru că oamenii știu și ei cât au crescut prețurile, fac și ei cumpărături.
Ce nu faci e să micșorezi porția pe tăcute ca să eviți discuția. Omul care mănâncă la tine în fiecare săptămână observă o felie în minus mai repede decât trei lei în plus, iar dacă gramajul scris în meniu nu se mai potrivește, ai încă un lucru de corectat, și unul mai neplăcut.
Dacă folosești Buono, prețul îl schimbi din aplicație, codul rămâne același, iar din fereastra codului QR deschizi „Meniu complet de tipărit”, o listă simplă cu prețurile la zi, gata de pus la bar. O poți încerca după ce îți faci cont.
