Meniu digital pentru restaurant: ce este și cum funcționează
Ce este un meniu digital, cum merge meniul cu cod QR, ce pui în el, cât costă și ce verifici înainte să tipărești codurile pentru mese.
Meniu digital · Echipa Buono
Un meniu digital este meniul restaurantului pus pe o pagină de internet, pe care clientul o deschide pe telefonul lui. Pe masă stă un cod QR. Clientul îl scanează cu camera telefonului, pagina se deschide și vede categoriile, preparatele, prețurile și alergenii. Când schimbi un preț sau se termină un preparat, modifici o dată, din aplicație, și toate mesele văd varianta nouă. Codul de pe masă rămâne același.
Articolul ăsta adună tot ce întreabă de obicei un patron înainte să-și facă unul, iar pagina despre meniul digital pentru restaurant arată cum se vede la client. Pentru fiecare subiect mare există și un articol separat, pus la locul lui mai jos.
- Cum funcționează meniul cu cod QR
- Ce trebuie să conțină un meniu digital
- Meniu doar de citit sau meniu cu comenzi
- Meniul pe telefon și meniul tipărit
- Cum alegi designul meniului digital
- Cât costă, pe scurt
- Alergenii în meniul digital
- Îmi trebuie altă casă de marcat?
- Ce verifici înainte să tipărești codurile QR
- Întrebări care vin mereu
Cum funcționează meniul cu cod QR
Codul QR este o adresă de internet desenată ca un pătrat cu puncte. Camera telefonului citește pătratul și arată adresa, clientul apasă pe ea și pagina cu meniul se deschide în aplicația cu care deschide orice site. Nu instalează nimic. Pe telefoanele din ultimii ani nici nu mai trebuie o aplicație specială pentru scanat, camera recunoaște singură codul.
Codul tipărit conține doar adresa paginii. Meniul stă pe pagină, pe internet. Așa poți schimba prețurile de o sută de ori și codul de pe masă rămâne bun.
Din același motiv, adresa aia nu trebuie să se schimbe niciodată. Dacă se schimbă, fiecare cod de pe fiecare masă duce la o pagină care nu mai există, și la ora de vârf ospătarul explică la zece mese de ce nu merge. De evitat: adresele scurte dintr-un generator gratuit care expiră după câteva luni, PDF-ul urcat undeva unde fiecare încărcare nouă primește altă adresă, pagina făcută de un cunoscut care nu mai răspunde la telefon. Adresa trebuie să fie a ta sau a unui serviciu care se ocupă să rămână.
Codul în sine este o imagine pe care o descarci și o tipărești pe un suport de masă, pe un sticker sau pe un cartonaș în suportul de șervețele. Cine vrea să vadă fiecare pas, de la lista de preparate până la tipar, îl are în cum faci un meniu digital cu cod QR.
Ce trebuie să conțină un meniu digital
Același lucru ca meniul de hârtie, cu mai multă grijă la ordine, pentru că pe un ecran mic lipsurile se văd imediat.
Preparatele, pe categorii, în ordinea în care comandă lumea: ce se bea și se mănâncă la început sus, desertul jos. La fiecare preparat, numele, o descriere scurtă care spune ce este în farfurie și cât de mare este porția, prețul și gramajul unde contează. „Pizza medie, 32 cm” scutește o întrebare la masă.
Alergenii, la fiecare preparat, scriși cu cuvinte. Mai multe despre ei mai jos.
Mărimile și adaosurile ca opțiuni ale preparatului, nu ca preparate separate. Pizza mică și pizza mare sunt aceeași pizza cu două mărimi. Dacă le pui pe fiecare ca produs separat, meniul ajunge la 80 de rânduri unde ar fi fost 30, iar la planurile cu limită de produse te costă.
Limbile, dacă ai turiști. Un meniu în engleză scris de cineva care știe engleză este mult peste orice traducere făcută de un buton, care nu are de unde să știe ce este o ciorbă de burtă. Am scris separat despre meniul în engleză pentru turiști.
Pozele sunt opționale. O poză slabă strică mai mult decât ajută una bună, așa că, dacă nu ai poze bune la toate preparatele, pornești fără și pui text curat. Când merită poze și cum scrii descrierile este alt articol.
Și o secțiune pe care să o poți ascunde fără să o ștergi, pentru meniul de vară sau pentru preparatele de sărbători.
Meniu doar de citit sau meniu cu comenzi
Există două feluri de meniu digital și merită să știi de la început pe care îl vrei. Primul este doar de citit: clientul scanează, se uită, apoi cheamă ospătarul ca întotdeauna. Al doilea permite și comenzi din telefon, iar comanda ajunge la ospătar sau direct la bucătărie și la bar. Al doilea costă mai mult și schimbă felul în care lucrează sala, așa că nu le pune în aceeași categorie când compari prețuri. Cum merge comanda din telefon, pas cu pas, pentru client, ospătar și bucătar, am scris în comandă de la masă prin QR.
| Varianta | Ce vede clientul | Cum schimbi un preț | Ce se întâmplă cu comanda |
|---|---|---|---|
| PDF pe un cod QR | Un fișier pe care îl mărește cu degetele ca să citească | Refaci fișierul și îl încarci din nou, pe aceeași adresă | O ia ospătarul, ca până acum |
| Meniu digital de citit | O pagină făcută pentru telefon, cu categorii, prețuri și alergeni | Dintr-un formular, în câteva secunde | O ia ospătarul, ca până acum |
| Meniu digital cu comenzi | Aceeași pagină, plus butoane pentru comandă, ospătar și notă | Dintr-un formular, în câteva secunde | Ajunge pe telefonul ospătarului sau direct la bucătărie și bar |
Meniul pe telefon și meniul tipărit
Meniul de hârtie are în continuare locul lui. Într-un restaurant cu lumină caldă și servire la masă, o carte de meniu bine făcută face parte din seară. Pe o terasă cu 40 de mese și doi ospătari, aceeași carte este exact ce îți lipsește, pentru că meniul pe telefon ajunge la toată masa deodată, arată prețul de azi și ce s-a terminat. Pentru cele mai multe localuri merg amândouă: codul pe fiecare masă și câteva meniuri de hârtie la bar. Argumentele pe larg sunt în meniu digital sau meniu tipărit, iar despre drumurile pe care ospătarul nu le mai face am scris în cum face meniul online servirea mai rapidă.
Cum alegi designul meniului digital
Meniul se vede pe un ecran de 15 centimetri, în lumina din sala ta. De acolo pornești. Dacă ai poze bune la toate preparatele, un design cu imagini mari merge; dacă ai poze doar la jumătate, un design doar cu text arată mai bine decât unul cu goluri. Într-un bar întunecat, un fundal închis cu text deschis se citește mai ușor, într-o cafenea luminoasă este invers. În Buono sunt 27 de designuri și le vezi direct pe meniul tău, pe pagina cu modelele de meniu. Cum alegi după felul localului am scris în design de meniu după local.
Cât costă, pe scurt
Fără nume, pentru că prețurile se mișcă. Aproape toți au un plan gratuit, cu o limită de produse pe la câteva zeci și uneori cu o mențiune a furnizorului la sfârșitul paginii. Un abonament doar pentru meniul de citit este între câteva zeci de lei și cam o sută și ceva pe lună. Când clientul poate și să comande, prețul urcă, la unii spre câteva sute de lei pe lună, pentru că undeva trebuie să ajungă comanda aia. Sistemele de casă au adesea meniul în ofertă, dar prețul se dă la cerere, de multe ori cu o taxă de instalare.
Peste abonament vin cheltuielile pe care nu le vezi în niciun preț: tipărirea codurilor și suporturile de masă, pozele, traducerile și, cel mai important, omul care ține meniul la zi. Tot calculul, pe tipuri de plan, este în cât costă un meniu digital.
La Buono, Gratuit este 0 lei, cu până la 30 de produse și mențiunea „Făcut cu Buono” la sfârșitul paginii. Meniu este 69 lei pe lună, cu produse nelimitate și fără mențiune. Servire este 199 lei pe lună și adaugă comenzile de la masă, chemarea ospătarului, nota cerută din telefon, aplicația pentru ospătari, planul de sală și ecranele pentru bucătărie și bar. Complet se face la cerere. Prețurile sunt pe local, iar la plata pe un an plătești cât zece luni. Detaliile sunt pe pagina de prețuri.
Alergenii în meniul digital
Obligația de a informa clienții despre alergeni vine din Regulamentul (UE) 1169/2011. Regulamentul are 14 grupe: cereale cu gluten, crustacee, ouă, pește, arahide, soia, lapte, fructe cu coajă, țelină, muștar, susan, dioxid de sulf și sulfiți, lupin și moluște. Pentru ce înseamnă asta legal la tine în local, întreabă un specialist.
Partea practică: pe telefon, alergenii stau sub preparat, scriși cu cuvinte, pentru că cine are o alergie citește meniul ca să excludă, și trebuie să poată face asta din listă, fără să deschidă fiecare produs. Îi completezi tu, pentru fiecare preparat, pentru că tu știi ce este în farfurie și în sosul cumpărat gata făcut. În Buono îi bifezi din cei 14 la fiecare produs, iar clientul îi vede îngroșat sub preparat. Unde se greșește cel mai des, ce spune ospătarul când întreabă cineva la masă și ce faci când schimbi furnizorul am pus în cum afișezi alergenii în meniu.
Îmi trebuie altă casă de marcat?
Nu. Casa de marcat o folosești în continuare pe cea pe care o ai. Meniul digital nu este casă de marcat și nu îi ia locul: clientul comandă din telefon sau prin ospătar, nota se adună în aplicație, iar bonul îl dai de la casa ta, ca până acum. Lucrăm la integrarea directă cu imprimantele fiscale.
Ce verifici înainte să tipărești codurile QR
Pașii sunt simpli. Problema este că lumea îi face în altă ordine și apoi dezlipește stickere.
- Meniul este complet: toate preparatele, toate prețurile, alergenii la fiecare, nicio categorie goală.
- Adresa paginii este definitivă. Nu este de probă, nu expiră și nu se schimbă când modifici meniul. Întreabă asta cu cuvintele astea.
- Pagina se deschide pe telefoane diferite, al tău, al barmanului, unul vechi, și pe date mobile, nu doar pe Wi-Fi-ul localului.
- Se citește seara, în sală. Așază-te la masa cu lumina cea mai slabă și caută un preparat din ultima categorie.
- Ai semnal la fiecare masă, inclusiv în colțul terasei și la demisol. Unde nu este semnal, codul este un sticker degeaba, iar la mesele alea ospătarul lucrează ca înainte.
- Ai tipărit un singur cod de probă, l-ai pus pe masă și ai făcut tot drumul ca un client. Abia după asta tipărești restul.
- Lângă cod scrie un rând, „Scanează pentru meniu”. Fără el, unii cred că este pentru Wi-Fi.
- Mai ai un cod la intrare și unul la bar.
- Câteva meniuri de hârtie rămân la bar, pentru cine nu vrea să scaneze.
- Ospătarii au deschis meniul pe telefonul lor înainte de prima seară. Ei primesc întrebările.
- Un singur om răspunde de meniu, pe nume. El schimbă prețurile, marchează ce s-a terminat și corectează alergenii când vine alt furnizor. Dacă schimbi des prețurile, citește și cum schimbi prețurile fără să retipărești.
Întrebări care vin mereu
Trebuie să instaleze clientul o aplicație?
Nu. Meniul se deschide în aplicația cu care deschide orice site, aceeași în care citește știrile. Scanează, apasă pe adresă, meniul este acolo.
Are nevoie de internet?
Da. Pagina vine de pe internet, deci clientul are nevoie de date mobile sau de Wi-Fi-ul localului. De aceea semnalul la mese este pe lista de verificat de mai sus, și de aceea câteva meniuri de hârtie rămân la bar.
În ce limbi poate fi meniul?
În Buono, preparatele, descrierile și categoriile pot fi scrise în șase limbi: română, engleză, italiană, germană, maghiară și franceză. Traducerile le scrii tu, iar ce lași gol se arată în română. Ca să fie clar: butoanele paginii și numele alergenilor apar doar în română sau engleză.
Pot să-l fac singur?
Da, și pentru majoritatea localurilor asta este varianta normală. Îți trebuie lista de preparate cu prețuri și alergeni, o după-amiază și o imprimantă. Pașii, de la listă la stickerul de pe masă, sunt în cum faci un meniu digital cu cod QR. Contul se face la app.buono.ro/register, pe planul Gratuit, cu meniul gol, iar dacă ai o cafenea, o terasă sau o pizzerie, avem câte o pagină pentru fiecare, pentru că un meniu online bun pentru o cafenea nu arată ca unul pentru o pizzerie.
